Sunt paraginit si oblic. Nu cred ca mai pot sa cobor de pe coapsa ta, imi este imposibil, am reusit pana la urma sa-nvat drumul spre tine dar pare un “fara sfarsit”. Ajung si te cuprind, se face ceata iar ochii mi se-nchid ca perdelele unui muzeu satul de turistii ce nu fac altceva decat sa molfaie in nestire floricele de porumb. Capre nevinovate, doritoare de cult. Dar ce caut eu cu obrazul lipit de coapsa ta, stii ca miroase a nuca cruda? Apropie-te, te rog, vino mai aproape si spune-mi daca am dreptate: asa e? Simti mirosul de dulceata de nuci? Imi faci un hatar? Am sa ma indepartez putin si lasa-ma sa te privesc cum cauti nuca verde de pe coapsa. E bine? Stii ca sanul stang are forma de lira cand doarme?
