In ultimii ani am invatat ca nu am invatat
nimic si ca e doar o chestiune de conjunctura ca sa repet aceleasi greseli. Am
mai aflat ca iertarea nu e pentru cei care o cer, ci pentru cei care o acorda.
Am invatat ca lupu-si schimba parul, dar naravul ba, ca e nevoie doar de doi,
cu cat sunt mai multi, cu atat e mai complicat. Nu poti sa astepti, daca nu
este, nu va fi niciodata. Nu exista modele in viata, doar anti-modele si doar
tu poti decide pentru tine. Nu toti oamenii sunt la fel, dar toti se comporta
ca niste fiare cand sunt incoltiti. Terapia prin scris e buna pana la un moment
dat, la fel ca si ciorba reincalzita. Mi-am dat seama ca nu ai cum sa lupti
pentru altcineva si ca niciodata nu o sa reusesti sa ajuti un om care nu vrea
sa se ajute, mai bine il lasi sa se inece, e dureros sa privesti, dar poate fi
mai sanatos pentru tine. O sa fii traumatizat pe viata, dar o sa traiesti. Pot
spune cu certitudine ca oamenii nu se schimba, doar ii descoperi, ca problemele
tale sunt din cauza ta si niciodata din cauza altuia. Am invatat ca sunt oameni
de care trebuie sa te feresti si oameni pe care n-ar trebui sa-i cunosti
niciodata. Un fruct mucegait intr-o fructiera mereu le va strica si pe
celelalate, niciodata celelalte nu il vor insanatosi pe cel bolnav.
Amintirile nu sunt mai puternice decat
prezentul, prezentul iti poate schimba reflexia despre trecut, iar prezentul
altcuiva iti poate reaminti de trecutul tau sau in mai putine cuvinte
“zadarnicia vietii”.
Mda, nu e cea mai buna perioada, dar e o
perioada si e finalul ei. Speranta nu moare ultima, speranta moare in fata
evidentelor.